În zile ca asta îmi este ruşine că mă ocup de ştiri, că fac ceea ce se numeşte presă. Ce altfel să simt decât ruşine combinată cu o revoltă de la minus la plus infinit când soţia m-a făcut atent la nişte poze publicate de o fiţuică de doi lei, poze explicite cu Maestreul Emil Hossu în coşciug. Înţeleg libertatea, înţeleg multe, dar refuz partea hidoasă, odioasă a „oamenilor de presă”. Cei de la fiţuică puteau alege orice din sutele de poze cu Maestrul, hai că aş fi înţeles să fi pus o poză cadru general cu sala unde era depus trupul neînsufleţit al actorului, dar o poză explicită cu Maestrul în coşciug e mult prea mult. Nu mă apuc acum să îi cataloghez pe „ziarişti”, ci aş vrea să îl rog ceva pe Maestru. „Maestre, de acolo de unde eşti, te rog iartă-i pe cei care au pus acele poze. Ştii ce e culmea, Maestre? Acum 9 zile aţi fost la un miting şi aţi strigat, alături de alte mii de suflete, „Libertate”. Un sens al acestui cuvânt era şi pentru aceşti „ziarişti” care au pus acele poze. Dacă nu era această Libertate, cu siguranţă nu ar fi putut împânzi internetul cu pozele Dumneavoastră. Dar Maestre, te rog frumos, iartă-i. Sunt convins că în bunătatea Dumneavoastră, deja i-aţi şi iertat”.
P.S. În astfel de momente, când pe online se poate pune şi scrie orice, îmi doresc atât de mult un CNA al Internet-ului. Nici nu aveţi idee cât de mult.